mălina aniţoaei

 

Joi, Februarie 21, 2013, 10:34 AM 

Agresori de conștiințe
     media: 0.00 din 0 voturi

Ne-am trezit într-o nouă lume. Magică, incredibilă. Nu mai stăm minute în șir la rând pentru plata unei facturi, putem face plățile online și totuși…Dorința de afirmare a românilor întrece orice imaginație. Ce-ar fi dacă am renunța un timp la mai accesa internetul, dezamăgiți fiind de inflația de poeți, cugetători,analiști, de valul de rețetari pentru orice, de lipsa de bun - simț a unor titrați, care se cred buricul pământului ori a unor grafomani cu patru bloguri și tot atâtea conturi de Facebook ? Bucătăria gospodinelor, schimbatul scutecelor, moda deșănțată, manipularea, informațiile cosmetizate au un loc aparte în lumea virtuală. Oamenii nu se sfiesc să-și arate intimitatea, se împrietenesc pe rețele de socializare, apoi împroașcă în dreapta și în stânga cu noroi. Te întrebi atunci ce ar face acești indivizi cărora le sare țandăra din orice dacă ar fi proprietari de ziare? Care ar fi măsura cuvintelor lor? Care ar fi consecința acestei nefaste puteri ? Sălile de judecată ar fi pline de procesomani jigniți în amorul propriu. Ei au învățat că regula jocului este doar pentru ei, că adevărul absolut stă scris în contul de la bancă sau în moștenirea genetică, marcată de expresia provincială ,,cine sunt eu în fața mea’’. Pur și simplu există indivizi care vor să fie premianți toată viața lor și cel mai înțelept este să-i ocolești, să nu ai niciodată de-a face cu ei. Dar mai sunt printe aceștia și provocatori de joasă speță, agresori de conștiințe, remunerați poate să afle ce gândești, ce planuri ai ori ce se alege din proiectele tale. ( În măsura în care cineva își imaginează că ai vreun proiect important.Și nu, nu mă refer la micuții securiști!) . La vremuri noi intimitatea rămâne o iluzie. E timpul să ne întoacem la frumusețea din afară, la parcurile fie și încărcate de zăpadă. E vremea să alegem mărțișoare din piețele orașelor, să ne amintim că viața trece și nu are rost să o pierdem în fața unui ecran amăgitor. Cel puțin pe stradă nu există atâta nuditate precum în mințile întunecate ale unora…Între un mărțișor desenat și un mărțișor de carton îl aleg pe cel de-al doilea…

Miercuri, Ianuarie 30, 2013, 10:22 AM 

Mame călcate în picioare
     media: 5.00 din 1 vot

Cu fiecare an care trece avem tentația să ne cântărim și mai mult trecutul pentru că lucru de necontestat am vrea să rămânem tineri. Neputincioși ne privim chipul în oglindă și ne întrebăm ce-ar fi fost ,,dacă’’…Există întotdeauna ceva care ar fi trebuit să fie altfel în viețile noastre. Din când în când și eu mă întreb cu amărăciune câți ani ar fi avut copilul meu dacă prin voința Divină aș fi avut unul. Așa se face că mai adaug câte un an și parcurg cu mintea toate etapele dezvoltării unui copil. Când mama mea stătea pe patul de spital eu mă tot gândeam cine mă va îngriji pe mine când va sosi vremea. Am spus întotdeauna că omul care nu-și îndeplinește datoria față de părinți nu are nicio valoare pe lume, indiferent de treapta socială sau bunurile acumulate.Măsor calitatea omului potrivit respectului pe care îl are față de mamă sau tată ori bunicii care l-au alintat cândva. Ne-am obișnuit să ne ofensăm când aflăm că un părinte își lovește sau neglijează copilul. Organizații de profil sar în cor și acuză rele tratamente aplicate copilului, mamele singure rămân însă neptincioase în fața vreunui prunc violent, răsfățat , jalnic în perfidia lui mulată pe inocența prost croită. Demnitatea mamelor călcată în picioare de copii nu are importanță pentru nimeni. Sub masca vulnerabilității pruncii excentrici devin adevărați tirani. N-aș fi scris aceste rânduri dacă nu mi-ar fi produs indignare cuvintele murdare pe care știu că i le aruncă în față mamei zi de zi un puști de 15 ani. Expresii pline de venin și truism de suburbie. Un băiat vulgar și meschin, ajuns la o vârstă la care poată să discearnă. Se cade oare să iau la rând aceste cuvinte barbare; ,,proastă’’, ,,animală’’, ,,idioată’’, ,,cretină’’? Le scriu și mi-este rușine. Băiatul nu se sfiește să-și numească mama așa. Mâna îmi tremură pentru că știu că femeia cu pricina și-ar fi lăsat sângele să se piardă pentru ca puiului ei să-i fie bine.Poate de aceea plec fruntea de câte ori o întâlnesc, poate de aceea încă o dată nu pot să accept tinerețea cu verigă modernă la nas sau tatuajele puștoaicelor lăsate deșănțat la vedere .,,Cine are să-i trăiască cine nu să nu-și dorească’’, e un proverb care ar trebui demontat. Dar cum să-l demontezi când ne lipsesc valorile, când reperele României de azi sunt fragile? E greu de găsit un vinovat în tot haosul amar care uneori se numește progres .Ar trebui să ne amintim mereu că întreaga omenire se clădește pe credința în Dumnezeu și respectul față de părinți sau pe onoare și conștiință. Altminteri ce deosebire este între noi și animale?

    pagina urmatoare >>


 
 
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare