mălina aniţoaei

 

Joi, Noiembrie 8, 2012, 09:37 AM 

Români fără identitate
     media: 5.00 din 1 vot

Cu toții ne imaginam poate odinioară chipul femeii de la țară îmbrăcată în veșminte simple și curate, cu părul acoperit cu o năframă țesută în serile de șezătoare. Imaginea aceasta rămâne acum reprezentarea vremurilor de odinioară peste care trecem istoviți de atâta zbatere pentru ziua de mâine. Am obosit să fim români adevărați. Mâna nu poate duce fraza până la capăt iar mintea se închide în tăcere cu sentimentul straniu că nu mai este nimic de spus, nimic de făcut. România nu mai vrea cămăși înălbite pentru vârstnicii ei. Prin centrul patriarhalului Rădăuți bate zilnic străzile o femeie de la țară , desprinsă parcă din tablourile de muzeu. O clipă ai sentimentul că trăiești în eroare și că nu este adevărat ceea ce vezi. Ai certitudinea că femeia tocmai a lăsat ușa deschisă la casa cea mare și a ieșit în bătătură pentru a curăța vreo ladă de zestre. Dar adevărul e plin de amar. Basmaua neagră pare imensă și grea pentru femeia fragilă, cu ochi speriați. Din când în când oprește câte un trecător pentru a-i cere un bănuț pentru pâine .Iar actul acesta devine întreit dureros pentru că bătrâna nu are nimic din trăsăturile unui om nevoit să trăiască din milă. E făcută din aluatul bucovineanului demn și cu toate acestea soarta nu-i este ușoară. Dacă ar fi să dăm o definiție României de azi verbul folosit ar avea o conotație tragică .Chiar dacă nu mai este nimic de scris bătrâna de pe străzile Rădăuților spune tot ceea ce nu mai pot scrie sute de ziare. Ea le arată oamenilor politici oglinda strâmbă pregătită pentru sufletele lor și e la fel trist că rândurile acestea nu schimbă necazul femeii .În dimineața aceasta ea se va arăta din nou flămândă și abătută, ducându-și povara fără de speranță. În ochii tuturor ea este o femeie neînsemnată de la țară , o ființă fără identitate , importantă doar în ziua de vot.

Duminica, Octombrie 28, 2012, 02:18 PM 

Povara adevărului
     media: 4.67 din 3 voturi

Credeam că din perla suferinţei se naşte adevărata artă, credeam că se naşte geniul dar din drama poporului român s-au născut manelele, a prins viaţă cântecul ştirb îngânat deşănţat pe la petreceri, unde beţivii îşi aruncă în faţă povara adevărului lor.
Amatori până şi în neajunsurile lor românii şi-au falsificat vocaţia de a suferi.Geniile nu se mai nasc nici măcar la o sută de ani pentru a scrie cu sânge, în pagini învolburate, despre tragedia de a fi român fără ţară sau apatrid în propria casă.

<< pagina anterioara     pagina urmatoare >>


 
 
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare