mălina aniţoaei

 

Vineri, Februarie 8, 2013, 10:54 AM 

Rugina vremii-Patriotism cu două haine
     media: 5.00 din 1 vot

Parcă nu ar fi trecut chiar atât de mult de la zilele în care pe scena Palatului Tineretului din Cernăuți se desfășurau manifestări dedicate limbii române sau mărțișorului ori tradițiilor de iarnă. Era un timp în care sala era plină, iar președinții societăților românești se adresau participanților cu patos revoluționar. Nu lipsea costumul românesc, nu lipseau nici poeții doritori să-și spună păsurile cu voce gravă în fața autorităților ucrainene care nu păreau ofensate de nici un discurs. Dimpotrivă , spuneau dumnealor cu înțelepciune, iată,critica este un semn real de democrație, de bună conviețuire .Doar într-un stat unde nimeni nu arată cu degetul, în subteran, domnește tirania. Cam asta era ideea. Românii cu popularitate erau totuși nefericiți. Pe vremea aceea îi numeam lideri. Erau triști pentru că Țara Mamă, România, nu sprijinea financiar acele evenimente sortite să păstreze limba și cultura română. Motive de supărare se găseau la urma urmei pe toate drumurile când aveai la îndemână câteva ziare dispuse să acorde spații largi vocației de a fi abandonat. Mai veneau din când în când pe la Rădăuți și declarau public ( fără rezerve) lucruri care nu făceau decât să-ți înghețe șira spinării. Da,dar trebuia să-ți aduci aminte,discursul acid este semn de democrație,frate. Viața mergea mai departe și dacă erai necopt îți prindeai urechile în acuzațiile pe care și le aduceau unii altora. Riscai să nu faci nicio favoare românismului, ci doar actorilor acestuia. Orice ai fi scris nu te iubea nimeni sau oricum nu te iubea nimeni fără un interes. Curgerea vremii trebuia să acționeze neapărat spre binele nostru, să ne salveze de mania grandorii. Îmbătrânim cu toții, murim cu toții, nimic din ce a fost nu poate fi schimbat. Zilele trecute, ,,Gazeta de Herța’’ a sărbătorit 20 de ani de la apariție. Imaginile postate pe internet de ziaristul Nicolae Hauca redau o atmosfera plăcută , marcată de personalitatea luminoasă a celor prezenți .Posibilitatea unei astfel de omagieri chiar că este rodul unei bune conviețuiri. Într-o altă postare se pot desluși chipurile câtorva participanți la o conferință desfășurată la sediul Societății ,,Eminescu’’ . Aceleași fețe de odinioară peste care s-a așezat însă rugina vremii. Puține la număr. Dacă nimeni nu este de neînlocuit iată că vin și alte știri despre organizarea unor evenimente dedicate valorificării culturii și tradiției românești. Poate că nu mai există chiar așa de mulți români în Ucraina, dar ecoul românismului îmbrăcat în cămașă tradițională se aude până la București. Prin bazarurile din Suceava vin adesea femei românce pe care noi le numim ucrainence.,,Îl știi pe poetul cutare?’’, am întrebat-o deunăzi pe Natalia din Tereblecea . Femeia a stat pe gânduri fără să-și amintească numele omului pomenit de mine. De ce a fost nevoie să repet resemnată că teoriile unor ,,lideri’’ mergeau în paralel cu esența vieții românilor din satele românești ? Lideri în ziare, poeți doar în antologii,nemuritori pe o rază de 200 de km se zbăteau poate pentru ca străzile să le poarte numele. Românii săraci se zbat încă să trăiască. Patriotismul are două haine,una de scenă și una de bazar.


Comentarii


    Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
     
     
    powered by
    www.ABlog.ro
    Termeni si Conditii de Utilizare