În urmă cu ani , pe străzile Rădăuților,pe la ceasul amurgului, puteai întâlni perechi (parcă de viță veche) trecând cu eleganță, ținându-se cu tandrețe de braț. De pe chipurile oamenilor răzbătea o lumină strălucitoare, îți plăcea să-i vezi în această ipostază, îți plăcea că locuiești în Bucovina, unde traiul era mai tihnit și mai dulce parcă decât oriunde altundeva. În zilele noastre rar mai ai ocazia să mai întâlnești cupluri plimbându-se prin parcuri pe la vremea înserării, ca un omagiu adus nobleței așezării. Parcurile au devenit locuri pe care mai curând ar trebui să le ocolești. Nici nu știi de unde apare vreun adolescent bizar, ras pe cap și cu cercei excentrici prin urechi. Nu că ți-ar face neapărat un rău dar simpla apariție nonconformistă îți poate crea palpitații…
Au trecut mai bine de două săptămâni, iar autorii dublului asasinat de la Siret sunt încă necunoscuți. Trecem pe stradă și ne privim pieziș , ne cercetăm cu marginea ochilor, transformându-ne poate unii pe alții cu imaginația în suspecți sau potențiali infractori. Suspiciunea maladivă ne face viața amară. Stupefiați de sângele rece cu care au fost ucise mama și fiica din Siret ne facem griji pentru copiii sau părinții noștri. Bineînțeles că nu avem cu toții prin apartamente case de schimb valutar… Totuși, pe la uși circulă tot soiul de personaje ciudate, care strâng chipurile bani în scopuri caritabile sau pentru biserici de care noi nu am auzit niciodată. Nici nu mai știi cum să te porți cu astfel de oameni ,nici nu mai știi care sunt bine intenționați și care nu. Unde se termină buna-credință și unde începe înșelătoria? Se întâmplă atâtea nenorociri încât avem dreptul să ne întrebăm. Tihna de odinioară nu se mai poate întoarce dar asta nu înseamnă că nu avem nevoie de încredere unii în alții. Altminteri, societatea noastră se va îmbolnăvi incurabil. Iar boala ne va măcina încetul cu încetul pe toți.